Noii nostri pisoiasi

Puii lui Felix cu o persana alba cu nas patat cu negru, el a ales- o nu noi.
Labutze este forta bruta, mamos (daca nu stai la dragalit te musca), gelos, deschide orice usa, si obtine intotdeauna ceea ce isi doreste, chiar daca pricepe cum se numeste, niciodata nu vine cand il strigi, apare cand vrea el, daca nu poate fi langa fratele lui pentru ca acesta se catara prea sus, sau nu il gaseste prin curte, vine de- l paraste.
Nasuc este creierasul, profita de pe urma fratelui sau, adica intra primul pe usa deschisa de acesta, vine imediat ce il strigi, si tot timpul investigheaza noul(rezistenta perdelelor, tablourilor, a cercevelelor, inclusiv a crengutelor de grosimea betelor de chibrituri).
Tatal lor era toate astea la un loc, numai ca stia mai multe, pricepea ca deranjeaza si nu inainta de pe pragul casei cu labutzele murdare, nu se urca pe masa, chiar daca era singur cu masa plina de bunatati, trecea prin orice numai sa vina cand ii strigam, iar daca nu putea veni, raspundea atat de tare ca il auzeam. Avea un areal de aproape 30 de case unde mergea sa vaneze, era singurul motan de culoare aia, cu zgarda si medalion argintiu din zona, si toata lumea stia al cui este. Nu il prindea nimeni, si stia cand i se spunea sa vina acasa. Imi pare nespus de rau ca nu- l mai avem, dar acum suntem prea ocupati cu astia doi, care intr- adevat nu se catara pe masa, si nu pleaca de acasa, decat la vecinii din spate, unde este casa pustie, si au calitatile si defectele tatalui lor impartite la doi, asa ca fara sa vrem avem impresia ca Felix inca traieste.